S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Editorial

Black background

Departe de mine de a trage orice concluzie, mai degraba de a observa repercusiunile din perspectiva unui fan al actului artistic, fie el de orice fel.

 

Vorba aia, concluzii si pareri au fost infinit elaborate, teorii si expertize de tot soiul, chit ca suntem corporatisti, fotbalisti, gunoieri, pensionari, studenti, etc, o treaba e clara si anume ca peste noapte am ajuns sa dobandim tot soiul de cunostinte in domeniu, iar daca pana ieri undergroundul era o chestiune de 'bomba' in care inghesui 100 de insi, acesta s-a teleportat in doar cateva ore direct la Sala Palatului, pe Pro TV, in studioul Deliei, ba pana si cantatorii din Ferentari au zis sa o lasam mai usor cu ura.

Realitatea e ca 'bombele' noastre sunt mult mai ok decat 'bombele' de prin Europa sau America. Si o spun pe vazute si simtite, caci in ultimii ani am avut ocazia de a vizita sute de cluburi situate pe cele doua continente. Imaginati-va ca acest blestemat de club Colectiv era cu 10 clase peste cluburi din New York (unde nu ai scena, nu ai monitoare, nu ai boxe) sau cluburi din Germania unde au loc festuri indoor, spatii de 200 de oameni, bagate la subsol, fara stingator, cu o singura iesire, scari, 2,5 metri inaltime, tot tacamul. Sigur ca nu te obliga nimeni sa calci pragul, dar e destul de probabil ca tu, persoana care ai blamat, blestemat si condamnat acesti patroni de cluburi situate la subsol, sa iti fi intalnit nevasta, iubita sau amanta prin subsol la Expirat sau Fire, sa-ti fi cunoscut cel mai bun prieten la concert in Underworld, sa fi ascultat prima data o muzica buna acum multi ani in subsol la Club A, inghesuit ca sardina in nostalgia concertelor anilor 90 gazduite de doamna Maria, in cea mai mare bomba posibila. La naiba, e posibil ca in acesti ani sa fi baut o bere data de Butch prin Vama Veche. Eu stiu ca am baut de la el. Si am cantat la el. Si am si organizat concerte la el. Mai departe, nu este atributia noastra de a judeca si condamna, asta doar ca un conflict interior si poate doar atunci cand totul a fost cunsocut si analizat. Dar ani mai tarziu am ajuns calai, tortionari online impotriva unor oameni fara de care nu am fi avut mare lucru.

Sa nu intelegem gresit, caci fiecare avem partea noastra de vina, dar de aici si pana la a-i pune la ziduri e cale lunga. E vorba de colectivul acestor propietari de spatii nonconformiste in care multi dintre noi ne-am format ca indivizi, unii au uitat, altii au inteles ca, inainte de toate, aici vorbim despre o mana de oameni, pentru unii prieteni, in niciun caz monstri. Fara acesti 'monstri' insetati dupa bani nu am fi dezvoltat o dorinta a independentei, noncomformismului, libertatii culturale. Totul facut intr-o perioada in care nimeni nu stia exact de unde se porneste, o constructie obligatoriu inradacinata intr-un sistem bolnav in care nici sa fi vrut sa faci lucrurile pe baza corectitudinii sau a moralitatii, sarcina se dovedea foarte dificila sau aproape imposibila, gratie 'mesagerului' sistemului, acolo unde interesele si bunastarea personala venea ca prioritate.

Intocmai abuzul e si motivul pentru care acum stam acasa in weekend. Sau poate este dorinta unora de a suprima intocmai aceasta libertate culturala, a noncomformismului, a dorintei de altceva...cine stie. Nu e 100% cert ca expertiza ISU tine usa inchisa. Mai degraba frica este responsabila. Sau mai bine spus, frica celor responsabili. Altfel nu imi explic cum din moartea acelor oameni am inteles ca din spatii de 1000 de oameni trebuie sa avem maxim 200, ca peste noapte exista o serie de legi ce fac aproape imposibila existenta unui spatiu cultural cat de cat vast, dedicat aproape in exclusivitate acestui fenomen muzical underground - fie el de orice fel - pentru care ajungi sa fie nevoie sa muti muntii, ca moartea acelor oameni a fost folosita intr-un mod absolut odios ca pretext pentru a propulsa subiectul fumatului, cu siguranta una din cele mai mari probleme a tarii.

Unitatea s-a vazut din nou...ea e temporara. Acum s-a descoperit si falsitatea, fix acolo unde nu te asteptai. Caci chipuri si multitudini sunt cu duiumul. Nu a fost nevoie decat de cateva saptamani sa revenim la ce am fost si inainte de 30 octombrie. Sa nu dramatizez prea tare si sa recunosc ca sunt destui ce au constientizat....de la constienta pana la actiune e si acolo cale de parcurs, in pasi mici si siguri se vede. Asta e un lucru bun. Oricum, astfel de aberatii si contradictii exista si 'afara', doar ca acolo fenomenul e la un nivel exponential mai mare, fapt pentru care tarania se pierde in fata productivitatii. Si inainte de toate, dorinta comuna de a progresa e mai mare decat dorinta de a condamna reciproc in online.

Treaba e clara, momentan stam si ne uitam unii la altii. Asta nu se intampla pentru ca aveam cluburi cu o singura iesire si acum ne batem cu pumnul in piept ca nu mai calcam niciodata intr-o locatie fara infinit numar de extinctoare. Nu. Se intampla din cauza unui sistem bolnav si ingrat caruia nu reusim sa ii facem fata. Pentru ca e atat de inradacinat incat nu e suficienta doar vointa. Realmente, muzica Romaniei nu e acoperita in mai niciun fel. Dintr-un anume punct de vedere, poti spune ca ea nici macar nu exista. Pana si amaratii de canta 45 de minute cu discul in spate la Fratelli au ajuns sa se uite sambata seara pe Antena 1.

Ironia face ca la fel ca orice scandal, evenimentul asta se uita si va ajunge, la fel ca multe alte lucruri, in underground. Pentru ca va veni altceva in schimb...si apoi altceva. De cantat vom avea din nou unde sa cantam, fara grija. Sistemul nu poate supravietui asa cum isi doreste el. Odata pierdut profitul, va deveni clar ca legea trebuie adaptata, schimbata. Nu neaparat de dragul nostru, ci a lui. Poate si fumatul va fi in acelasi stadiu, caci vrem sa fim o tara europeana, iar intr-o tara europeana dictatura viciului nu se prezinta asa cum isi doreste sistemul.

European va fi si sa cantam doar cu contractul semnat, cu biletul fiscalizat, cu casa de marcat pentru orice tricou vandut. Lume in acelasi numar va veni. A avea o trupa va insemna si a avea o firma, caci altfel nu vei mai putea activa pentru cei 100 de oameni ce vor sa scape din cotidian. A avea un spatiu alternativ va capata cu totul alte proportii. In sfarsit vom plati si noi biletul pentru o trupa cat se plateste prin Viena sau Berlin. Nu va fi ridicol sa ceri 24% taxe din underground. Pentru ca e european. Nu e interesant ca in Bucuresti, Capitala Europeana, s-a ajuns sa nu ai unde sa te exprimi ca un adevarat european? Cine stie, poate ne e dor de petrecerile in apartament. Ca nostalgie, hai sa cautam prin sertare casetele audio, poate se reface si taraba de la Romana.

Am ajuns aici din vina tuturor, dar mai mult, manati de o 'forta' pe care nu o dorim, dar am asimilat-o fara probleme. Revolta de orice soi va ramane tot in underground, fie ca vorbim de arta, teatru, muzica, avant-gardism. Aparent acolo o dorim. Sau asa ii este destinul, cine stie.

Cluburile se vor intoarce, asta pentru ca nu exista alta solutie. Ne vom simti siguri. Nu vom mai simti adrenalina si independenta de la inceputul anilor 2000, se pare ca a sosit momentul sa asimilam si aici rutina. Ce dracu sa mai simtim oricum? Iesim in oras doar pentru a ne aseza la masa si a ne holba in telefon, dimineata intre Unirii 1 si 2 oricum ne deplasam cu aceleasi miscari, dupa aceleasi reguli. Lumea va dansa din nou pe mese, trupele isi vor relua rutina. Iar pentru unii, 62 va fi si ea o rutina, o amintire. Fara repercursiune. De sperat ca macar pentru un om cu mai multa initiativa va insemna mai mult. Pentru ca istoria ne-a demonstrat oricum ca e nevoie doar de un om.

Undergroundul nu urca, altfel nu ar fi underground. El exista si va exista, doar actorii se schimba. Vorba aia, rau nu e din 30 octombrie, rau e de cand am ales sa ignoram. Dintotdeauna. Nu pot sa nu ma gandesc ca daca am fi renuntat la berea aia si am fi mers sa ascultam o muzica, daca nu am fi stat prin carciuma cand colegii nostri de sala de repetitie aveau lansarea de album pe premiza ca oricum ii vedem a doua zi....poate ca acum lucrurile erau altfel. Poate era cerere, poate astfel ar fi fost si oferta. Poate in Romania s-ar fi gasit la orice depozit burete tratat ignifug. Poate in sistem ar fi fost oameni care chiar si-ar fi facut treaba de drag. Poate aveam si o asociatie. Poate Goodbye To Gravity ar fi fost o trupa atat de apreciata incat pe 30 octombrie ar fi avut concert cu o trupa faina in turneu in Europa. Vorba aia, timpul nu e pierdut..doar pentru unii. Ar fi pacat



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva