S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Editorial

Darth Vader

 

Carevasazica, avem revista noua. Care,in teorie, ar trebui sa aduca un suflu nou, un lucru, o chichita, pe care nu o are nici o alta revista de profil. Poate ca aceasta chichita se numeste echidistanta, corectitudine, nepartinire.

 

Un editorial semnat de Catalin Davidescu (Dark Side Booking Academy)

Pentru ca piata si publicul au ajuns la o maturitate dar si la o saturatie, si nu vor mai accepta inca un ziar Libertatea. Cam asta ar fi challenge-ul Rocksdat.ro. Si asta ar fi palma morala mult asteptata de cei ce inca mai cred , data altor publicatii. Incepem acest drum, sperand ca nu ne vom indeparta de ceea ce ne-am propus, sperand ca profesionalismul va fi mai presus de orgolii si vanitati, sperand ca prin tot ceea ce facem si prin tot ceea ce credem, vom ajuta la stabilirea normalitatii, de care aud vorbindu-se in pit, din ce in ce mai des.

Fiind primul articol de genul acesta, pe care il scriu vreodata, as fi tentat sa fie un unul de fond, care sa-mi astupe eventualele lacune jurnalistice, sa imi ascunda deficientele. Dar daca as face asa ceva, oare nu ar insemna sa va mint si sa ma mint? Asa ca voi scrie ceea ce simt, iar voi veti judeca in consecinta.

Si pentru ca tot vorbeam de aceasta normalitate a acestei industrii, as vrea sa va spun ce inseamna pentru mine normalitate. Bunaoara, mie imi face o mare placere sa ajut trupe in care altcineva nu crede, trupe ce nu au posibilitati sa se ajute singure. Fac asta fara a cere mare lucru in schimb. Poate ca peste ani, aceste fapte bune se vor intoarce indarat. Atat pentru suflet cat si pentru portofel. Dar pana atunci mai este mult. Si ca acest mult sa nu para, in ochii acestor trupe tinere, atat de mult, incerc sa le inoculez acea normalitate. Normalitatea mea.

Iti faci band, repeti pana iti spargi buricele degetelor, iti dau parintii bani, tragi un disc, in orice conditii. Semnezi fara sa te uiti ce semnezi. In momentul ala te simti semizeu. Gata, ai reusit. Ai disc, ai semnatura pusa pe o hartie. Si apoi? Ce se intampla mai apoi? Nimeni nu le explica acestor tineri ca Romania nu este America. Si ca un disc si un A4 semnat nu inseamna nimic. Pentru ca discul nu se vinde, iar formatia nu este ceruta la mii de festivaluri. Si brusc, din semizeu devii disperat, nemotivat, dezamagit. Te lasi de muzica. Iti iei un job. Si fara sa-ti dai seama, te trezesti pe canapea, cu 3 copii in jurul tau. Esti alb in cap. Tricourile cu trupe sunt doar o amintire. Chitara de mult ai vandut-o sau ai facut-o cadou unui alt tanar. Copiii iti rad si te simti implinit. Ai o familie frumoasa. Dar in sufletul tau, ti-a ramas un ditamai gauroiul, pe care nimic de pe lumea asta, nu il va umple vreodata.

Si pentru ca nu suntem America si pentru ca statul roman ajuta artistii cam cum a ajutat vulpea pe ursul pacalit, pentru ca legislatia practic nu exista, pentru ca ne-am nascut pentru a plati taxe si impozite, pentru ca, pentru ca, pentru ca, TREBUIE sa ne organizam propria noastra normalitate.

Iti faci band, repeti pana iti spargi buricele degetelor,iti dau parintii bani, tragi un disc. Dar trage-l in cele mai bune conditii. Nu trage 12 piese care suna a cur. Trage 4, dar sa sune asa cum este muzica ta. Sa sune bestial. Nu are cine te ajuta? Cauta, cere ajutor. Sunt multi oameni in tarisoara asta care ar fi dispusi sa te ajute. Cu adevarat sa te ajute. Ai scos 4 piese. Fa-le cunoscute. Accepta si faptul ca o sa iti iei palme peste freza. Nu poti fi pe placul tuturor. Important este ca aceste palme sa nu te demoralizeze, iar laudele sa nu te transforme intr-un ingamfat.

Bun, esti relativ cunoscut. Incepi sa fii invitat ca opening act, la diverse eventuri. Din nou ,lasa ingamfarea acasa. Daca publicul te aplauda la final, nu inseamna ca a doua zi nu trebuie sa te mai duci la repetitii.

Si repeti pana iti spargi buricele degetelor. Acum tragi 8 piese. Lumea te stie. Incepi chiar sa primesti bani pentru reprezentatii. Nu mai repeti in uscatorul blocului, iti iei sala, fete de tobe noi, corzi noi. Live-ul incepe sa sune din ce in ce mai bine, ai cantari in picioare. Discul tau, primul tau disc editat in conditii civilizate, iti face cu ochiul de pe noptiera. Grija ta de acum incolo, este ca acest disc sa nu fie singurul.

Si repeti pana iti spargi buricele degetelor. Acum sunt 10 discuri stralucitoare. Si ai si o mapa plina de hartii semnate. Mergi pe strada si vezi oameni imbracati cu tricoul formatiei tale. La chiosc, lumea te saluta, iti cere autografe. Un tanar se baga in fata ta, la coada. Are casti pe urechi si auzi clar ultimul tau single. Zambesti multumit si ii ierti impertinenta de a se fi bagat in fata ta. Iti aduce aminte de tine.

Acasa, copiii iti sar in brate. Ala micul are atarnata de gat, o chitara mica, de jucarie. Ii arati cum sa faca un prim acord. Chiar daca pustiul nu o sa aiba talent, o sa aiba sansa de a creste intr-un mediu artistic, curat, civilizat, bazat pe munca. Pe multa munca. Da, copilul tau este un norocos.

Si abia acum te poti numi semizeu.



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva