S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Interviuri

Pinholes 2

 

Pe Pinholes i-am descoperit la fel cum si ei au fost descoperiti, de catre Alin Voica. Mi-a povestit pe larg despre proiect, stiind ca am o afinitate pentru ce inseamna muzica un pic mai nefericita ca stare, adevarul ca imi pare una din cele mai sincere manifestari muzicale. Si uite asa am ajuns sa vad Pinholes cu alti ochi, imi pare un proiect atat de frumos si sincer intr-o era muzicala coplesita de clisee si standarde. Si pentru a face introducerea cu Pinholes, ce metoda mai buna decat prinr-un amplu interviu? Despre Pinholes, stare si muzica, toate le puteti citi mai jos.

 

Hai sa vorbim deschis, Era Pietrelor Neslefuite imi pare cel mai 'cu cap' album de alternativ lansat in Romania ultimilor ani. Asa ca vreau sa stiu toata povestea, de la prima secunda si pana cand ati dat play la varianta finala. Go!

Sergiu: Totul pana la urma pleaca de la perioada Zmei. Dupa inregistrarea primului album, au mai ramas cateva „resturi” ce, ori nu erau finalizate din punct de vedere al compozitiei, ori nu am reusit sa le inregistram. Din ce tin minte intr-una dintre aceste doua situatii era Porcul Spinos, Amandoi de-o culoare si Balada Imparatului Ros. Am lansat de capul nostru Zmei la Casa de Cultura din Iasi (in iunie 2013) si apoi am asteptat. Sa vedem ce se intampla.

Undeva prin august a dat Alin Voica (Dark Side Booking) de Pinholes. I-a placut asa mult de noi, ca aproape imediat ne-a gasit cateva concerte in afara Iasului. Si asa am plecat din Iasi spre Bucuresti, Brasov, Chisinau, Cluj ... Si cred ca acolo a inceput ceea ce a devenit ulterior Era Pietrelor Neslefuite. Am decis impreuna ca nu are sens sa relansam Zmei, deci trebuie un album nou. Am inceput cu ce aveam si am inregistrat atunci (toamna 2013) Porcul Spinos, iar restul trebuia compus. Pe o perioada de un an am tot scris piese si le-am testat live. Compuneam, repetam si o cantam in concert, sa vedem cum se simte si ce anume nu e bun. O toamna mai tarziu aveam 13-14 piese. Ne-am apucat de inregistrat in Studioul de Baza in septembrie 2014 si am terminat in noiembrie 2014. Am reusit sa scoatem 9 piese si un tribut pentru un prieten drag, iar acum ne gasim in aceeasi situatie ca si Zmei. Avem piese ce nu au reusit sa intre pe EPN, deci, trebuie sa pregatim un nou album pentru la anul (:P). Vladimir si Vlad au lucrat impreuna ca si producatori si aranjori ai albumului, iar cred ca in final a iesit o treaba destul de buna. Nu e perfect. Clar! Dar noi suntem multumiti de ce a iesit.

Zi-mi de concept, pare ca piesele se leaga si nu trebuie luate individual.

Sergiu: Cred ca fiecare dintre noi a crescut cu albume conceptuale. Am ascultat separat si impreuna lucrarile celor mai mari (Pink Floyd, Isis, Mastodon, Rush, Bjork) si cred ca tot timpul avem in noi dorinta sa scoatem un album conceptual. Dar Era Pietrelor Neslefuite nu a fost gandit in acest fel. Piesele se potrivesc probabil pentru ca noi ne intelegem bine si lucram foarte bine impreuna. In acelasi timp, avem un stil asemanator de a compune. Desi diferite din punct de vedere instrumental, abordam aceleasi teme ... interioare, de „mai mult de cat vede ochiul”. Efortul nostru a fost si este ideea de a crea un album ce merita si ar avea sens mai mult, daca e ascultat cap coada. Croatoan/Porcul Spinos/Balada imparatului Ros, gandesc si respira ca una. Hena/Doina, la fel. Dar iarasi, nu a fost compus cu ideea unui concept liric in minte.

De unde afinitatea pentru partea sumbra a muzicii? E ea mai sincera in mesaj si stare?

Vladimir: Nu am cautat sa fim asa, probabil grijile de zi cu zi s-au canalizat in muzica si asta a iesit. E un mod de descarcare.

Sergiu: „Sunteti noua „cea mai trista formatie” dupa Travka” - Buvnitz/August 2014 ( :)) ). Nu stiu altii cum sunt, dar noi suntem niste oameni (aparent) tristi. Nu stiu cum sa o zic altfel. Muzica ce o ascultam si ne influenteaza duce mai mult spre o stare de meditatie decat spre instinct. Pinholes traieste intr-un film rusesc, practic. Este un mesaj sincer, dar asta nu inseamna ca opusul nu este la fel de sincer. In principiu, eu cu Vlad suntem aia mai tristi, Vladimir e mai entuziast. Alex si Paul sunt exact opusul nostru, cam cum te-ai astepta sa fie un tobosar, energetici si optimisti.

Pinholes 1

Si uite asa ati evitat majoritarul conceptual, dragostea, emotivul tanar nostalgic, emotiile toamnei...

Vladimir: Nu am incercat sa impresionam pe nimeni si nu am cautat sa dam un sens comun mesajului. Nu ne-am propus sa evitam banalul dar nici sa-l cautam. Mesajul nostru nu este romantic si placut, ci este cu picioarele pe pamant, iar suferinta sau bucuria o exprim cat de real si crud pot eu. O fac prin metafore care capata pentru fiecare un sens individual. "what you pay is what you get"

Sergiu: Nu stiu sigur daca le-am evitat in totalitate, dar pot spune ca am folosit alte descrieri ale acestor trairi de basm. Cand asculti cum striga Implant pentru Refuz - „Nu ma raneste nimic pentru ca sunt orb”, parca nu iti vine sa scrii - „Vine primavara/Ma simt indragostit ... seara”. Varsta ne protejeaza de subiecte precum moartea, inadaptarea sociala, diferentele intre indivizi si despartiti.
Iar tot ce ne ramane este sa sapam tot mai mult in interiorul nostru, sa gasim ceea ce ne defineste si ne diferentiaza de maimute: egoismul, ipocrizia, rautatea voluntara/involuntara, detasarea acestui animal de natura, plasticul si altele. Dar si sentimente mai pozitive precum iubirea sincera fata de al tau suflet pereche. Ei hai, ca nu suntem chiar atat de tristi.

Pana si numele Pinholes pare sumbru, sa bag mana-n foc ca are legatura cu lacune ale starii?

Sergiu: Eu il definesc „Dilema ariciului”: conceptul in engleza zice asa - ... the challenges of human intimacy. It describes a situation in which a group of hedgehogs all seek to become close to one another in order to share heat during cold weather. They must remain apart, however, as they cannot avoid hurting one another with their sharp spines. Though they all share the intention of a close reciprocal relationship, this may not occur, for reasons they cannot avoid. (wikipedia :D) Iar cum oamenii sunt mai apropiati din punct de vedere anatomic de porci, rezulta Porcul Spinos ... tam tam taaaaam !!!

E mai usor sa canti in limba romana?

Vladimir: Limba romana ofera un confort in mesaj si are o caldura sonora aparte. Nu mi-am propus sa scriu in nici o limba aparte, cuvintele pur si simplu ies din mine in felul asta si nici nu vreau sa fie altfel.

Sergiu: Din punctul meu de vedere da. Si cred ca e mai interesant. Limba romana te face sa iti creezi instrumentalul intr-un fel diferit fata de engleza, din cauza lungimii cuvintelor si accentelor. Cred ca limba romana este la fel de melodica precum engleza si ar trebui sa o exploram mai mult cand vine vorba de muzica.

Ce s-a intamplat intr-o zi de joi? Sigur ca fac referire la Poza, dar Zmei imi pare ca nu a avut parte de expunerea meritata..

Vladimir: Intr-o joi era in 2008, frig, picioare in apa si un orizont infinit. Experimentam cu o camera de filmat si am facut o serie de poze de genul „ la mare, la soare”. Dar una dintre ele, mai curioasa, ma facut sa scriu versurile si o schita armonica, ce suna atunci mai ca un feel good/rock`n`roll copilaros. Peste un timp, trebuia sa pregatim un setlist acustic, pentru un concert intr-o librarie.
Vlad si Sergiu au regandit acea prima varianta Poza intr-o varianta acustica, ce seamana 80% cu ce stim cu totii azi a fi Poza. Mai tarziu, cand inregistram Zmei, Vlad a inceput sa foloseasca un arcus de contrabas pentru a crea un fundal piesei. Toate aceste schimbari au sunat atat de bine, incat a devenit una dintre cele mai bune piese de pe Zmei.

Albumul pentru noi a avut o importanta foarte mare pentru ca aveam ceva ce sa aratam lumii. Expunere nu a avut ca si album, dar au fost cateva piese care sunt foarte indragite de public si sunt cateodata cantate mai tare decat le cantam noi pe scena.

Povesteste-mi un pic si despre momentul 'Doina'.

Vlad: Ca si multe alte momente, a venit candva tarziu intr-o noapte. Spun "a venit" pentru ca uneori simt ca unele idei sau franturi de piesa se formeaza cumva in afara mea si eu doar port rolul de mesager. Cu atat mai mult, vocea piesei este a Roxanei, cea care a facut o treaba mai buna decat as putea eu face vreodata. Eram foarte inspirat de Dordeduh in acea perioada si simt ca aduce putin din starea acelei formatii.

Pinholes 4

Ti-e frica de ce veti gasi la Rockstadt Extreme Fest? :)

Vladimir: Nu imi este frica deloc, Rockstadt nu poate decat sa ma incapataneze sa cant mai tare si mai bine.

Vlad: Da. Sincer, sunt absolut terifiat. Nu din cauza a ce va fi acolo ci pentru ca stiu ca o sa fiu o mica parte din acest festival. Din prima zi de cand am aflat m-a trecut un fior, un gol in stomac si un mic atac de cord, iar astea trei tot alterneaza in fiecare zi de atunci. Sunt onorat si terifiat pentru ca este si stiu sigur ca o sa fie cel mai important concert al vietii mele.

Sergiu: DA! Cred ca vom fi priviti cu scepticism pana cand vom cobora de pe scena, iar toata lumea va avea o reactie de genul: „Nu a fost asa de rau... misto piesa cu joi. E cover Vama Veche?”

Povesteste-mi un pic despre Studioul de Baza..Stiu ca aveti acolo o echipa restransa dar foarte interesanta.

Vladimir: Echipa e mica dar cu imaginatie si mult chef de munca. Eu ma ocup de sunet, Anya de imagine si Andrei de partea tehnica. SDB-ul a pornit de la ideea de a schimba ceva in Iasi si de a ajuta pe cat posibil trupele mici cu initiativa care merita, bineinteles ca nu trebuie sa neglijam nici partea financiara, este totusi o afacere. Din pacate in Iasi, cu parere de rau, studioul nu este apreciat la nivelul la care merita. Lucrurile frumoase se intampla cu trupele din Cluj sau Bucuresti, trupe care intradevar vor sa faca treaba si stiu cum sa isi petreaca timpul in studio. Am inregistrat intr-un week-end un album cu iordache si intr-o singura zi un album cu Nava Mama. Atat de simplu este daca formatia stie ce are de facut si este pregatita pentru inregistrari. Te-ai astepta ca, desi exista deja de 2 ani, sa scoatem albume Iesene pe banda rulanta. Dar dupa cum vezi, nu este asa.

Si din toate locurile, tocmai Iasi. Ce are aparte acest oras pentru voi?

Vladimir: Am ajuns in Iasi dintr-o intamplare, trebuia ca tot omul sa dau si eu la o facultate, imi doream foarte mult Cluj dar pana la urma a ramas Iasi "ca e mai aproape de casa". Daca nu veneam aici probabil aparea o alta formula de trupa cu ceva piese dar nu Pinholes. In Iasi m-am format ca si muzician si in Iasi au aparut toate dorintele de a mergem ai departe.

Vlad: A devenit cumva o a doua casa; desi uneori mi-e foarte dor de Chisinau, Iasul are ceva aparte. E un oras mic si linistit(uneori poate prea linistit) si imi da voie sa ma izolez sau sa ma arat oricat am nevoie. Uneori as fi vrut sa aiba un decor cultural mai vast, dar poate asta e treaba generatiei noastre- daca n-a avut, hai sa facem noi.

Sergiu: Ciment. Iasul este o gaura neagra asemanatoare internetului. Unde zeci de artisti se sting si renunta la muzica pentru ca Iasul e rupt de restul tarii din multe puncte de vedere. Politice, culturale.. etc. Un muzician bun din Iasi se va orienta automat spre circuitul nuntilor, renunta si pleaca in strainatate sau ajunge sa faca parte dintr-un band al altui artist mult mai cunoscut. Nu exista un sens in a-ti crea o cariera muzicala, pentru ca nu stie nimeni ca exista si altceva dincolo de Galati. Iar de asta, cred eu, nu a iesit nimic din Iasi care sa atraga atentia si sa zica - sunt din Iasi, auzi ce cant. Dar nu cred ca pot afirma clar ca Pinholes are casa in Iasi. Suntem doar niste fosti studenti ai acestui oras adoptiv, iar mai devreme sau mai tarziu il vom parasi toti.

Cat de greu e sa pregatesti un turneu national in 2015, an in care atat strategia cluburilor cat si a trupelor se adapteaza dupa o piata in care scena underground pare usor nimicita de curentul major comercial, inclusiv in scena rock?

Vladimir - In afara de albume, cred ca este cea mai grea parte din cariera noastra ca si trupa. Noi vom face tot posibilul sa depasim conditia de trupa mica si stim sigur ca daca insistam destul de mult vom reusi sa spargem unele clisee gen: trebuie sa canti comercial sau coveruri ca sa ai succes si sa se vanda berea la bar (cred ca la asta se rezuma in ziua de azi o trupa). Nu pot sa zic decat ca istoria se repeta, intotdeauna au fost momente critice in rock, momente cand totul era inundat de suprasaturatia de comercial. Iar atunci oamenii au inceput sa caute altceva. De asta au aparut Metallica, Nirvana etc. pentru ca lumea nu mai suporta ce era la radio sau tv.

Sergiu: Este aproape de imposibil. Imagineaza-ti ca nu avem absolut nimic ce sa ne promoveze, radio sau TV. Formatii inaintea noastra au profitat pe deplin de suportul Radio Guerilla, iar noi am fost norocosi ca am prins ultimele rasuflari ale acestui Icon cultural alternativ. Cum internetul este o gaura neagra, unde toata lumea se bate pentru atentie, tot ce ramane de facut ca sa te promovezi este sa canti. Personal nu vad alte optiuni in zilele astea, dar poate sunt si eu orb. Profitand de cresterea in popularitate din ultima perioada a celor doua formatii (Pinholes si The Kryptonite Sparks) ne-am hotarat, impreuna cu suportul, organizare si sustinerea neconditionata a celor de la Dark Side Booking, sa facem turneul asta - Best Alternative Newcomers Tour. Noi toti cei implicati inca suntem de parere ca merita efortul. Putem doar spera ca in urma noastra si alte formatii mai noi, se vor simti incurajate sa faca acelasi lucru. Sa tina in viata casa asta intunecata numita - underground-ul romanesc.

De ce incapatanarea asta de a canta live peste tot cand atat de putine trupe din underground o mai fac? Apai daca nu stiai, iti zic din experienta ca sunteti una din cele mai incapatanate trupe din acest punct de vedere, asa ca jos palaria.

Vladimir - Traim in perioada unde o miscare spectaculoasa de PR pe facebook pare a fi singura solutie de promovare a unei formatii. Dar cred ca nimeni nu mai are rabdare sa dea un click pe ceva postat de oricine, in afara de pisici si catei roz. Nimeni nu mai are un CD player acasa ca sa asculte un album cap-coada. Pur si simplu muzica ajunge intr-o spirala nesfarsita, in mii de piese pe un laptop sau mp3 player intr-o ordine aleatorie, iar toata munca se rezuma la primele 5 secunde de piesa. Daca suna bine ascultam tot, daca nu mergem mai departe. Noi ne bazam pe fiecare fan castigat in concerte pentru ca acel fan va ramane toata cariera noastra cu noi. Cum spuneam, istoria se repeta si trebuie sa invatam din ce au construit altii inaintea noastra. Doar in concert lumea te poate cunoaste cu adevarat si poate simti ce transmiti. Nimic nu se compara cu experienta unui concert bun.

Vlad: E destul de greu; de fapt e foarte greu, in conditiile in care a trebuit sa inlocuim un membru important al formatiei din cauza aspectului financiar. Dar sunt oameni ca tine, ca voi, pentru care merita fiecare kilometru si fiecare ora nedormita strangand scule sau conducand pana la epuizare. Ne castigam publicul unul cate unul si incercam sa fim cat mai sinceri cu fiecare concert.

S: Nu am privit niciodata muzica precum o afacere sau o oportunitate de a face bani. Iar asta ne ajuta sa ne axam mai mult pe ideea de a sustine un concert, de a „trai” pe scena. Credem in continuare ca muzica merita respect si efort, in ciuda a ceea ce se intampla de cativa ani incoace. Foarte multe formatii noi sunt „amenintate” si intampinate de ideea - nu mai are rost. Iar de asta unele formatii canta doar in Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara. Si de fapt uitam ca suntem toti niste provinciali. Iar in orasele alea mici exista grupuri intregi de copii/adolescenti/pustani/oameni care isi cauta un raspuns in sentimentele alea de inadaptare si frustrare ce ii macina si simtul ala ca exista ceva mai mult decat ceea ce ma inconjoara.

Iar deseori muzica a fost o solutie, o cale de scapare. Nu zic ca noi amu` mergem prin Buzau si schimbam viata oamenilor, iar apoi o sa fim alesi lideri spirituali ai judetului. Dar pentru mine, a contat foarte mult si ma schimbat cand i-am vazut live pe Luna Amara sau Alternativ Quartet. Iar daca ei alegeau sa treaca de Carpati, pentru ca pur si simplu nu merita efortul, eu as fi pierdut o viata ce nu stiam ca exista dincolo de 4 pereti. Si din punctul asta de vedere, cred ca merita efortul si incapatanarea.

Pinholes 3

Cum va ocupati traiul de zi cu zi ca meserie de baza?

Vladimir: Full time la Studioul de baza, sonorizari, filmari la concerte, productie muzicala si cam tot ce tine de muzica.

Vlad: Fac un master ca sa nu ma simt vinovat ca nu ma ia nimeni la lucru.

S: Uhf... Stomatologie ?

Si cam asta a fost. Va felicit din nou pentru existenta Pinholes pe care eu o consider atat de necesara in underground, iar ultimele cuvinte va apartin...

Vladimir: Cu totii suntem coplesiti de griji, depresii, probleme, stres, voi le stiti mai bine pe ale voastre asa ca hai ca la concerte sa uitam de tot ce avem acasa si sa ne descarcam de tot bagajul cumulat pana in punctul acela. Pentru mine fiecare concert este o iesire din viata cotidiana si ma descarc cat pot eu de mult in acea ora. Asa ca daca tot platiti biletul acela simbolic pentru unii, esential pentru altii, va rog nu mai "savurati" berea la mese si apropiati-va de noi pentru ca noi facem tot posibilul sa ne deschidem sufletul si trairile voua. Intotdeauna am considerat golul ala de 3 metri intre noi si voi ca fiind „no man`s land” si de obicei distanta aia este cel mai greu de castigat. Luni o ia fiecare de la capat si uite asa trece viata.

Sergiu: Noi iti multumim ca ne-ai ascultat muzica.



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva