S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Live Report

Crowbar Fabrica

 

Acum cativa ani am avut ocazia de a vizita orasul New Orleans, un oras in care acel aer de mister al povestilor cu papusi voodoo si alte ritualuri de aceeasi speta pluteste realmente in aer. Totodata, strazile acestui loc sunt pline de muzicieni, imi aduc aminte cu drag de o domnisoara asezata pe treptele unui bar, a carei chitara a dat tonul unui blues mlastinos executat din pura pasiune, fara a cere inapoi decat atentia celui care ii trecea calea.

 

Raportat la scena metal, New Orleans isi are epicentrul in tot ce inseamna heavy si doom: sludge, doom sau stoner. Asa a pornit si Crowbar in 1989, care alaturi de Eyehategod, Acid Bath, Exhorder sau Soilent Green au reusit sa contureze o abordare diferita a ce insemna muzica metal. Kirk Windstein a fost acolo de la inceput, iar anul de gratie 2015 l-a adus si in Romania, in cadrul unui concert desfasurat in clubul bucurestean Fabrica.

Acum, pentru cei ce n-au mai calcat pragul Fabrica de ceva vreme, locatia a suferit schimbari in ce priveste amplasamentul interior cat si sunetul in sine, de aceasta data mult mai puternic in intensitate, am fost informat ca s-a umblat la electricitate si putere, detaliu ce acum se simte in orice colt al clubului.

Ostilitatile au inceput dupa ceas nemtesc, ora 20:15, First Division. Desi cea mai departata trupa (stilistica) a serii, bucurestenii raman puternic ancorati in scena americana de hardcore, dar si cu insertii audio 'senzationale' din partea mai marelui Dan Diaconescu. Mi-a placut mult soundul creat, un detaliu ce lipseste cateodata, multi uita chiar sa isi acordeze toba dupa acordajul chitarilor. Deja alt subiect. In orice caz, First Division raman in era old school, scurt si la obiect, din pacate si pentru prieteni, romanul inca nu a asimilat ora de incepere a evenimentului si nici nu are cum sa o faca, prea multe concerte incep la o cu totul alta ora..si aici, un cu totul alt subiect. Mie mi-a placut, am prins trupa inca de pe vremea cand nu intelegeam o iota din ce se intampla pe scena, munca a dus acum la un cu totul alt rezultat, deci se poate.

Continuand cu Holy Motors, recunosc ca nu a fost ce ma asteptam. Trupa nu si-a facut inca rodajul pe scena, nu prinde acea scanteie cu publicul, piesele sunt compuse dupa norme clasice ale zonei alternative/stoner, dezvantajul fiind ca aici se opreste deja filmul, iar clujenii nu vin inca cu ceva care sa ii deosebeasca de puzdenia de trupe deja active. Ciudat, ce am ascultat pe studio a lasat impresia a mai mult. Live insa, vocea parca acopera o mare parte a instrumentatiei, iar ei muzicieni nu au neaparat si spatiul disponibil pentru o desfasurare de forte mai impresionanta. Dar probabil mai vorbim peste cateva concerte.

Roadkillsoda este o alta poveste, deja o trupa stapana pe muzica si prestatia sa, imbucurator este faptul ca noul album nu continua aceeasi linie muzicala, ci incearca totusi sa asimileze cat mai multe idei muzicale, adaptandu-le in soundul si stilul deja abordat. Iata, spre deosebire de Holy Motors, muzica Roadkillsoda ramane aerisita, balansata, nu se avanta in teritorii in care poate nu si-ar gasi echilibrul. Comunicarea ramane timida, perfecta pentru a nu strica atmosfera cu o serie de clisee clasice de care ne putem lipsi cu usurinta. Accentul s-a pus evident pe piesele noi, suna foarte ok live, am inteles ca si la vanzari stau destul de ok. Bravo, e munca lor si merita.

Nu e prima data cand ajung la un concert Crowbar, probabil si motivul pentru care nu am gustat showul din Fabrica. Poate subiectiv, concertul din Fabrica mi-a parut plat, mecanic, fara a avea nimic special...exceptand soundul clasic Crowbar, dar el apare din oficiu, normal si de bun gust ar fi sa-ti vibreze podeaua sub picioare, ceea ce s-a si intamplat. Varsta poate isi spune cuvantul, Crowbar a parut exact acel gen de trupa ce ramane activa pentru a duce mai departe o mostenire inceputa la finele anilor 80 si ofera unei noi generatii sansa de a prinde aceste piese in format live. Lucru ce s-a si intamplat, americanii si-au facut treaba exemplar din acest punct de vedere, dar cumva acolo pare si linia de sosire, nimic mai mult. Scanteia cu publicul a lipsit, ba chiar Kirk i-a rugat pe cei prezenti in sala sa se abtina de la stagediving. In rest, un dialog clasic ce oricum nu si-a gasit intelesul peste acordurile infernale dintre piese. In playlist as fi auzit un Let Me Mourn, desi coverul Led Zeppelin dupa No Quarter a fost un moment interesant.

Asadar, concertul Crowbar&guests nu a excelat, poate doar ca numar de participanti, peste 200, imbucurator pentru un stil muzical suficient de nisat pentru publicul roman. Va veni si momentul in care cerintele muzicale ale publicului major va trece de clasicul metal, fie prin disparitia trupelor, fie prin cerere, fie prin cizelarea gusturilor.



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva