S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Live Report

avatar 2

Cine a prins Negative Core Project din perioada Tarantula sau a lentilelor colorate purtate de solistul Filip Brunet, stie ca evolutia muzicala a acestui proiect s-a dovedit una interesanta si intocmai putem vorbi de o evolutie, stilul a capatat identitate intr-un timp relativ scurt.

Identitate pe care am vazut-o de multe ori asimilata cu aparitia chitaristului Mihai Dinca, a carui stil ceva mai atipic s-a putut observa si in ultimele compozitii a unei alte formatii in care acesta activa, Apa Simbetii. Avand ca imbold o promovare evident mai solida - insemnand Dark Side Booking Academy - formatia din Bucuresti a capatat si o oarecare notorietate in tara, observ acum planuri pentru noi concerte in afara Capitalei, aspect ce nu poate decat sa bucure.

Poze cu Negative Core Project in Club Fabrica din Bucuresti

Iar pretextul este unul simplu si anume un nou material discografic, al doilea din cariera, a carui lansare a avut loc in Club Fabrica din Bucuresti, o lansare unde ma asteptam la un numar considerabil de oameni dornici de a raspunde prezent, realitatea e ca in Fabrica au lipsit oameni prezenti la o foarte mare parte din concertele acestei trupe, cel putin cele la care eu am avut ocazia de a participa. Si fiind o lansare, atunci ocazia este cu atat mai speciala, mai ales ca nu exista foarte multe trupe in Romania cu sansa si perseverenta de a lansa doua albume full-length. Dar aici nu e sarcina mea de a comenta motivatiile.

Asemic 1

La capitolul curiozitate personala se situa Asemic, formatie de care am auzit exclusiv cuvinte de lauda, asa ca showul s-a dovedit o necesitate pentru a confirma sau, deopotriva, infirma declaratiile. Si iata ca au fost confirmate. Ca o descriere scurta, Asemic este un grup exclusiv instrumental, a carei directie muzicala are ca coordonate muzica progresiva, djent sau fusion. Ca nivel de concept muzical, Asemic poate fi usor comparata cu Vildhjarta, Intervals sau Exivious, iar la nivel de prezentare live Asemic este cu siguranta una din cele mai neasteptate surprize in undergroundul nostru si o spun intocmai din prisma unei interpretari la nivel occidental, nu in sensul de a reda pasaje instrumentale compuse dupa tipare deja definite, ci intocmai alaturarea unor idei muzicale si definirea unei identitati. Se trage ideea unui dialog intre instrumente si habar n-am cine e Liviu Maxim, insa abordarea sa a sectiei ritmice m-a cucerit. Nu contest potentialul muzicienilor din underground, dar sa fiu sincer nu ma asteptam sa apara un astfel de proiect instrumental ghidat catre muzica progresiva. Pentru ca aici nu conteaza doar virtuozitatea, ci mai mult inventivitatea. Iar din acest punct de vedere Asemic este neaparat un proiect de urmarit pe viitor.

Pe Deadeye Dick cred ca i-am prins in toate fazele de tranzitie a componentei si, poate este o chestiune strict personala, dar nu ma incanta deloc actuala abordare a trupei. In acest sens am o nemultumire fata de noul vocal ce pare sa isi fi facut un obiectiv din a aglomera piesele cu o groaza de pasaje vocale copiate din mai marii genului metalcore, unde insasi tonalitatea nu face dreptate instrumentistilor. Ce imi pare copiat este aparitia sa, modul in care acesta tine microfonul, prezenta in sine nu imi inspira nimic original, o identitate. De altfel, cateva momente ce nu si-au gasit locul, anume un fel de monolog hip hop intre piese despre 'viata' (alo, nu suntem la H8 unde contextul e potrivit) cat si ceva discutie despre DIY, unde sa-mi fie cu iertare dar mi-e destul de greu sa inteleg de ce trupele insista sa vorbeasca despre DIY cand unii traiesc pe barba partintilor si tot pe barba parintilor isi cumpara scule de mii de euro pentru ca apoi sa se afiseze pe scena cu noii shoesi de la Vans. Nu imi pare nimic DIY in asta. (DIY era cand Teror Art si Pavilionul 32 aveau turnee in Europa cand nimeni nu stia ce inseamna sa canti in afara orasului. Si nu aveau Vans in picioare si nici bani prin buzunare. Nu spun aici ca este cazul Deadeye Dick, referirea nu face trimitere directa.) Nu am ce comenta despre Deadeye Dick, mi-a parut un concept obositor, pacat de piese si abordarea instrumentala.

deadeyedick 1

A urmat momentul serii, lansarea noului album Negative Core Project, Silence Is Betrayal, lansare ce a insemnat a doua aparitie intr-o formula ce nu il mai include pe tobosarul Gabi Dima, om care a tras enorm la existenta si constanta acestei formatii. Habar n-am care e motivul plecarii sale, probabil ca are legatura cu o anume varsta si anume prioritati in acest moment. Am fost totusi surprins sa observ absenta sa din sala.

Cert este ca noul setup scenic al clubului Fabrica contribuie mult la aparitia fiecarei trupe in parte, caz special pentru Negative Core Project unde blinderele (sau cozonacii, asa cum un prieten le-a numit) fac deliciul luministului si a trupei, probabil mai putin publicului. Debutul showului l-a consumat celebrul moment din filmul The Network unde monologul lui Peter Finch ramane actual si in ziua de azi, la fel ca in 1976. Prea multe trupe din scena metal internationala aleg insa sa foloseasca acest pasaj pentru impactul sau, dar intocmai expunerea exagerata ii rapeste din farmec.

Cum am spus si la inceput, Negative Core Project este in acest moment o formatie cu o identitate, mai placuta sau nu, depinde exclusiv de ascultator. Eu de exemplu cred ca am auzit sambata seara cuvantul 'Big up' cat sa-mi ajunga o viata intreaga si sa-l blestem pe cel care l-a popularizat. Muzical, comparatiile cu Meshuggah imi par usor deplasate, faptul ca exista masuri poliritmice nu fac din toate trupele pe lumea asta copii dupa suedezi, ba chiar NCP imi pare o titulatura bine definita din acest punct de vedere.

NCP 1

Soundul e solid, muzica e matura, imi place acest sunet carnos pe care il regasim la fiecare reprezentatie live a trupei, mi-as fi dorit ca acest sentiment sa-l regasesc si in calitatea inregistrarii acestui nou disc despre care am sa scriu cate ceva intr-un articol separat. Live insa, Negative Core Project este o trupa ce sta bine pe picioarele sale si este un rezultat meritat al unui efort constant si sustinut de membrii trupei in toti acesti ani. Probabil ca meritat ar fi fost si un interes mai mare din partea publciului.



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva