S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Live Report

Mono Control

Din punct de vedere al muzicianului nu e un lucru usor sa ai aceeasi stare interioara in fiecare din concertele date, mai ales cand e vorba de un turneu.

Sunt multi factori aici, de la cele mai mici detalii si pana la cele mai evidente, cert e ca un turneu in sine poate fi o experienta cu dublu tais, aici depinde atat de personalitate cat si de cat de tare esti cladit pe aceasta lume.

Iar Mono este exact acest gen de trupa a carei stari interioare - si mai ales exteriorizarea ei - nu pare conditionata de factorii clasici, semn ca in acest context muzica reflecta pana la ultima nota intentia formatiei.

Aflati pentru a treia oara in Romania, japonezii au cantat in probabil cel mai potrivit club pentru o asemenea experienta, Control, spatiu ce s-a incapatanat in a oferi cele mai ciudate si totodata experimentale concerte pentru un public roman la acel moment cu putina sau limitata experienta in ale inovatiei. Si uite asa se face ca acest Control reuseste sa aduca lume cam la fiecare eveniment gazduit si organizat, fapt ce s-a observat si la concertul Mono pentru ca, sa fiu sincer, nu stiu daca in aceasta multitudine de evenimente si optiuni pe plan cultural, un alt spatiu ar fi reusit sa adune atat de multa lume..chiar si pentru Mono.

Deschiderea punctuala a fost facuta de Helen Money, o violoncelista americana cunoscuta de publicul consumator si pentru o colaborare cu o alta artista care a calcat pragul Controlului, Jarboe. Realmente, Helen a colaborat si cantat cu prea multi artisti de numarat, dar merita de mentionat colaborari cu Anthrax, Mono, Portishead, Russian Circles sau chiar Disturbed. Pentru showul alaturi de Mono, Helen Money a abordat o muzica atipica (incerc totusi sa evit trendul pe care acest cuvant vad ca l-a capatat) si nu neaparat pe placul tuturor celor prezenti in sala, de unde am stat eu am reusit la un moment dat sa surprind o conversatie despre niste cremvusti de la Ikea. Si sa fiu sincer, considerand ca Alison Chesley este o artista foarte versatila, showul mi-a parut unul minimalist, concentrat aproape exclusiv pe efecte si procesoare ale violoncelului, alaturi de backing tracks ce la un moment dat pareau deloc in contrast cu ce ascultam in materie de 'live'. Dar a fost dark.

In ce priveste trupa principala a serii, asa cum am subliniat la inceputul cronicii, daca e un lucru pentru care sa admiri Mono, indiferent de apartenenta personala la genul muzical, este tocmai implicarea in prestatia live. Mono e una din putinele trupe vazute unde fiecare membru al trupei e realmente 'in filmul lui', iar impactul emotional al muzicii este simtit odata cu fiecare miscare sau interpretare a trupei.

Pe langa procesarea in sine a muzicii Mono in spatiul live, cuvantul rezoneaza inclusiv cu aspectul vizual al trupetilor, imbracati in negru, culoare monocroma. Iar setlistul a facut diferenta fata de showul din Silver Church. S-a inceput cu Recoil, Ignite, continuat cu Unseen Harbor, Kanata, Pure as Snow, mai tarziu cu Ashes in the Snow si incheiat cu Everlasting Light. Insa, ce-i drept, interpretarea vazuta la concertul din 2013 mi-a parut ceva mai dramatica, daca e sa spun asa. Nu stiu daca e neaparat cuvantul potrivit in acest sens, insa parca ce s-a intamplat in trecut a fost mai fascinant fata de showul din Control unde impresia a parut pe alocuri una statica, plata. E drept ca acest impact vizual al dramatismului era vizibil mai mult pentru cei aflati in primele randuri, din spate era dificil de a asimila si altceva decat ce auzeai din boxe. Iar prin spate, cumva inevitabil era sa auzi conversatii mondene de tot soiul. Insa din punct de vedere al executiei, interpretarea a fost una ireprosabila. Ce mi-a placut - inclusiv live - la Mono este intocmai aceasta asimilare de mare succes a atmosferei si influentelor culturale pur asiatice intr-un gen muzical pe care nu l-ai fi imaginat intr-un loc atat de aparte.

E imbucurator insa acest interes acordat unui gen de nisa, fie din curiozitate sau pasiune pentru muzica post-rock. Ce-i drept, nimeni nu se naste invatat.



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva