S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Live Report

Rockstadt Fest

Rockstadt Fest nu are legatura cu Rockstadt Extreme Fest, dar are legatura cu initierea unei platforme dedicata exclusiv comunitatii locale, menita sa creasca interesul pentru formatii si in acelasi timp sa porneasca un awerness din partea muzicienilor.

Culmea, la cei pana in 400.000 de locuitori, orasul Brasov se bucura de un numar suficient de trupe, parte chiar datorita existentei acestei platforme si comunicare intre mai tinerii pretendenti ai trupelor. Astfel de platforme cred ca se dovedesc o necesitate de luat in calcul si pentru alte orase ale tarii. Ironia face ca doua din cele mai de succes proiecte DIY ale Romaniei au aparut exact acolo unde nu te asteptai.

 

Cu mai mult accent pe trupe pana acum prezente sporadic pe scena brasoveana, editia din acest an nu a avut parte de binecunoscuta triada Indian Fall-Code Red-Deliver The God, parte a dependentei involuntare de tobosarul Septimiu Harsan (plecat in turneu cu Necrovile), parte a restructurarii DTG intr-un nou proiect. E drept ca acest trio va fi prezent intr-o reeditare a turneului 'Unholy Trinity', concerte ce vor avea loc in luna octombrie a acestui an. Remarc insa absenta FusionCore, o pata de culoare intr-o scena alternativa pe alocuri saturate de influente clasic occidentale. Pe de o parte lipsa celor mai cunoscute trupe brasovene se dovedeste de bun augur pentru o rocada a notorietatii, publicul fiind invitat sa faca cunostinta cu o noua serie de formatii, noi sau vechi, depinde cum vei privi statutul fiecarui proiect. Spre exemplu, Hteththemeth pare un proiect vechi de cand lumea si pamantul, din 1999 mai precis, desi abia in ultimii 3-4 ani radacinile au dat roade din toate punctele de vedere.

Structurat pe doua zile, Rockstadt Fest a debutat cu Blackglass, trupa ce se incapataneaza sa-si continue drumul in ale muzicii. Si incaptanarea asta e de bun augur, s-a ajuns in stadiul in care acest trio isi poate prezenta muzica cu decenta si continuitate, o muzica in care predomina influentele heavy si thrash, pe alocuri insertii din zona stoner. Odata ajuns in acest moment al existentei, Blackglass trebuie sa-si contureze o identitate muzicala proprie, dar totodata nu exista motive de graba, vorbim de trei oameni recent initiati in tainele muzicii si probabil autodidacti.

Si pentru ca vorbeam mai la inceput de DIY, I Stared Into The Forest si Coins As Portraits sunt doua exemple concrete a ce inseamna sa lupti cu unul din cele mai nisate genuri muzicale din Romania, orientandu-ti eforturile pe plan european si astfel bifand o serie de concerte peste hotare in scopul de a-ti promova albumele, totul construit si executat dupa un plan 100% DIY. Apai asemenea entuziasm si determinare n-a mai fost de pe vremea Pavilionul 32, o alta trupa care a ignorat intregul standard romanesc si a trecut direct pe treaba.

Impotriva curentului pare si muzica, prima runda (I Stared Into The Forest) isi are radacinile in muzica screamo/hardcore si aduce aminte de Converge, Hang The Bastard sau Shai Hulud. Pentru publicul majoritar, I Stared Into The Forest este clar 'altceva'. De necontestat virtuozitatea instrumentala, brasovenii aleg o cale muzicala unde muzica o mai asculti si cu mintea, iar mesajul are nevoie de o minima curiozitate in a aprofunda versurile. Live, e vorba de o manifestare si nu o exploatare a instrumentului. In ciuda unui fals haos impregnat in mintea publicului, o astfel de sinceritate este deseori (si din pacate) evitata, fie si involuntar.

Runda doi revine celor mai experimentali, Coins As Portraits. Aici lucrurile iau o turnura si mai extrema, Coins As Portraits nu au un drum muzical definit, desi mijlocul de transport il reprezinta esenta grindcore, unde apare o abordare compozitionala atipica, chiar progresiva, intotdeauna extrema, presarata cu pasaje audio extrase din filme clasice ale cinematografiei romanesti, culminand cu un moment din filmul Zile Fierbinti, semnat de Sergiu Nicolaescu, unde unul din personaj este rugat sa se tunda pentru a indeplini normele sistemului muncitoresc ceausist. La fel de greu de digerat, la fel de sincer in exprimare, iata doua trupe ce sfideaza cu succes cateva idei preconcepute ale muzicii romanesti, chiar si in metal.

Asemenea lui Hteththemeth, False Reality si-a inceput drumul in 1998 si a pus capat in 2003 doar pentru a reveni undeva in 2011, fara insa a exista schimbari majore in muzica abordata, anume un melodic death metal cu un bonus avantat mai recent in sfera black metal. Nu stiu daca a fost si cea mai buna varianta. Desi executat foarte corect si bine conturat, False Reality nu exceleaza in inovatie si astfel lasa nefolosite multe idei ce ar putea fi exploatate in avantajul trupei. Sase oameni pe scena cu siguranta ar putea face mult mai mult decat ce vedem acum. Nu e nimic diferit fata de sutele de trupe europene, sigur ca aici intervine si obiectivul trupei, pentru un omagiu adus acestui gen muzical, False Reality onoreaza cu brio sarcina propusa. Insa e loc de mai mult.

Seara se incheie cu Hteththemeth, proiect inceput in 1998 insa abia recent transformat si adaptat pentru un format live. Ce pot spune e ca viziunea lui Leo a fost transformata in unul din cele mai inedite si bine puse la punct proiecte din tara, cu un concept liric si o poveste definita pana la cel mai mic detaliu si un plan muzical ce nu cunoaste limite, decat in atipic. Muzica preia elemente atat din metal cat si blues, folk, chiar si martial. La primul contact, usor luat in deradere tocmai prin socul provocat la nivel de relatie trupa-public, showurile Hteththemeth par o experienta cu adevarat atipica. Asa a fost si cazul concertului din Rockstadt, desi nu a fost intocmai si cel mai reusit de pana acum. Ramane insa un preambul captivant pentru ce va urma, lansarea albumului Best Worst Case Scenario, un titlu atat de potrivit pentru viziunea acestui grup. De efect ramane insa ultima piesa, Midnight In Paris, o tranzitie intre un blues Satrinian catre sonoritati black metal.

A doua seara avea sa fie rezervata unor sonoritati ceva mai linistite, cu precadere Perseverance si Quantiq, doua trupe cu potential si totusi cu cateva lacune, fie ele mici. Ospiciile aveau sa fie deschise de Protonyk, formatie care la fel ca multe alte trupe de succes din lumea asta, a inceput ca un proiect de coveruri. Eu am un punct slab pentru trupa, nu din pricina calitatii muzicale ci pentru ca e vorba de un grup de pustani autoditacti ce singuri au pus mana pe chitara, iar asta cu siguranta ramane o initiativa ce trebuie incurajata. Protonyk a ajuns deja sa prezinte compozitii proprii, deci pasul necesar a fost facut. Pornind de la coveruri clasice Sepultura, e clar ca trupa se indreapta tot catre o directie thrash si sper ca in scurt timp sa se alature noului val de thrash autohton format actualmente din duo-ul Damage Case/Crossbone.

Urmatorii pe lista au fost Nuvijan, care spre deosebire de alte concerte (in special showul de la Rockstadt Extreme Fest si cel din etapa 'Ce se intampla rockere'? in clubul B52) mi-a lasat impresia de neseriozitate in contextul unei idei muzicale ce lasa loc de mult potential. Axati in zona alternative metal, Nuvijan au reusit constant sa lase impresia unui proiect aflat intr-o evolutie constanta, totusi, nu a fost deloc seara lor, au lasat impresia unei trupe venite la cateva beri si apoi urcata pe scena pentru bascalie. Compozitii exista, muzicienii au potential, as fi vrut sa vad insa mai multa seriozitate, pornind de la probele de sunet si pana la showul propriu-zis.

QuantiQ este insa una din bijuteriile scenei brasovene si poate cel mai mare mister al serii caci nu inteleg de ce aceasta trupa apare atat de rar in vizorul publicului. Infiintata la initiativa a dou elevi la Liceul de Muzica din Brasov, QuantiQ au ales calea muzicii progresive si o fac extraordinar de bine. Sectia ritmica e ocupata de Flavius Hosu, poate cel mai talentat tobosar din noua generatie, actualmente si membru al formatiei Phoenix, a carui cunostinte si executie garanteaza o baza muzicala elevata completata de o sectie instrumentala complexa, alaturi de pasaje vocale de-a dreptul impresionante pentru varsta acestor muzicieni. Astfel creeaza un tot unitar ce ar putea transforma QuantiQ in viitorii Celelalte Cuvinte, fara exagerari. Vorbim de cinci tineri foarte talentati ce mananca muzica pe paine, fie ca vorbim aici de sonoritati progresive, gothic, chiar si post-rock pe alaturi. Showul din Rockstadt a fost prezentat cu maxim de seriozitate si profesionalism, iar din partea mea primesc o mare bila alba. Singurul regret este tocmai lipsa unei expuneri adecvate.

Tot in aria Progresiva se incadreaza si Perseverance, insa de aceasta data catre zona contemporana. Foarte interesanta abordarea muzicala Perseverance, sectia ritmica merge ceas cu influente din ce inseamna zona Meshuggah, Contortionist, Textures sau Veil Of Maya si cred ca una din putinele trupe romanesti ce se avanta in astfel de sonoritati unde precizia instrumentala este un necesar ce trebuie dus la rang de perfectiune. Problema cu Perseverance este ca linia muzicala ramane constanta pe parcursul intregului recital, astfel ca nu exista 'artificii' muzicale ce pot scoate ascultatorul dintr-o posibila plafonare. In esenta, executia merge ceas, dar parca la un moment dat e prea mult poliritmic la mijloc. O formula muzicala putin mai variata ar fi exact acel impuls necesar. In orice caz, Perseverance este clar un proiect construit inteligent ce merita in definitiv atentia noastra.

Astfel a luat sfarsit editia din acest an a Rockstadt Fest, doua seri nevoite sa creeze o punte intre public si trupe ce au nevoie de expunere si mai ales concerte. Mai mult de jumatate din aceste trupe le vedem destul de rar pe scena, iar activitatea live ramane in esenta un mecansim necesar in existenta unei trupe. Asa cum am mentionat si mai sus, lacune exista, la fel si potential. Din punctul meu de vedere, Brasovul este in acest moment intr-o faza incipienta, iar caile sunt deschise pentru formatii si public deopotriva. Cumva, acest potential se simte in aer, e nevoie de mai multa implicare din partea muzicienilor si in special mai multa libertate muzicala, fara a te ghida dupa reguli stabilite, un element ce va dauna actului artistic. Tare sunt curios sa vad evolutia pentru 2016, uneltele unei evolutii va stau la dispozitie.



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva