S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Recenzii

Clouds Doliu

 

De Clouds am auzit drept nume mentionat in 2014 ca revelatie si potentiala speranta a scenei doom metal, resuscitand cumva o reteta muzicala usor saturata prin unele colturi ale lumii. Si cu numele am ramas, caci piesele mi-au trecut prin cap sporadic, strict din lipsa de timp si atentie.

 

Odata cu anuntul Clouds la Dark Bombastic Evening si mai mare mi-a fost mirarea ca in componenta trupei sa regasesc un vechi prieten, Daniel Neagoe, cunoscut de multi sub numele de Klepsy, mai tot plimbat in scena underground in Romania si memorat pentru proiecte si colaborari cu My Shadow, Tiarra, Gothic, L.O.S.T. sau Fogland.

Relocat prin Anglia, Daniel se pare ca a 'lovit' destul de bine cu doua proiecte, ambele axate pe zona mai neplacuta a sentimentelor umane, Eye Of Solitue si Clouds.

Si gata cu introducerea. Ce-i drept, titlu mai bun nici ca se gasea, Doliu este realmente o introspectiva in zona funeral doom metal si desi nu poti spune ca va schimba regulile jocului, reprezinta o gura de aer proaspat, fie ca vorbesti de melancolia discului sau brutalitatea abordarii.

Se observa cu usurinta brutalitatea pusa in prim plan mai ales in piesele in care Daniel ocupa pozitia de vocal, in timp ce o a doua parte a discului este marcata de o voce inalta, extrem de bine calculata cu partile de pian, o abordare as putea spune inedita fata de clasicul growl.

O alternanta frumoasa intre cele doua parti ale discului, la fel si intre starile emanate, asa cum ii sta bine unui album de doom. Muzica este cursiva, pianul are un rol decisiv in redarea conceptuala a muzicii, iar interludiile instrumentale de pe fundal imi aduc aminte de frumusetea Daylight Dies, o alta trupa marcanta care parca a disparut.

Nu stiu daca termenul de album este reprezentativ pentru Doliu. Eu il asimilez mai degraba ca o coloana sonora a unui film, ce-i drept nu unul placut ca stare. Strict muzical si atmosferic, Doliu este intradevar gandit diferit si ca rezultat final un album excelent in zona doom, foarte promitator ca proiect de viitor.

De referinta: If These Walls Could Speak, A Glimpse Of Sorrow, Even If I Fall

 

 

 



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva