S5 Emusica - шаблон joomla Авто
Recenzii

Nava Mama

|\|AVA |\/|AMĂ

„Transmisii de pe nava mama / A venit viitorul / Hai sa facem panarama!”

Semnat de Sergiu Ivanov (Pinholes)

e Nava Mama ii stiu inca de pe la inceputuri. Undeva acum 2-3 ani, aparuse in arhivele digitale ale facebook-ului o noua pagina muzicala. Singura postare era un link catre un video spre (ceea ce stim acum ca este) jumatate din piesa Ca Pamantul. Initial am crezut ca este o aschie a mult-pomenitului Alternative Quartet. Presupunirile mele au fost aproximative, dar am nimerit din punct de vedere geografic. Dupa cucerirea stabilitatii in materie de membri componenti, Nava Mama si-a indreptat atentia si spre concerte. Debutul lor a fost in Baia Turceasca din Iasi alaturi de aventura muzicala a subsemnatului, Pinholes. Ulterior, tot in Iasi, cateva luni mai tarziu, a fost inregistrat si albumul.

Intr-o singura zi petrecuta in Studioul de Baza, in 12 ore mai exact, au fost puse bazele, mijlocul si jumatate din varful a ceea ce a devenit ulterior primul album. „Corecturile” si cizelarile de pe urma, nu au modificat cu mult aventura sau descrierea de - album inregistrat intr-o singura zi. Inca nu pot spune daca este o mandrie, o performanta sau o constienta inconstienta. Rezultatul este pana la urma, unul foarte bun. Acum, cu albumul in perioada lui de lansare, am avut oportunitatea sa consum de multiple ori prima vorba discografica Nava Mama:

Titlu: Nama Mamă / self titled. Stil: Alternative/Post-rock/Art-rock Piese: 6. Running time: 35:51.

Muzica: Structura formatiei se diferentiaza de clasicul duo de chitara intalnit deseori in muzica alternativa romaneasca. Condusi de clapa lui Iulian, muzica Nava Mama paraseste mai tot timpul structurile compozitionale stardardizate, obisnuite sau refacute la infinit. Nu reinventeaza roata, dar parca ii reda o forma eliptica. Toate piesele sunt compuse cu dezinteres fata de posibilitati radio/tv  sau asteptari nerealiste fata de succes comercial masiv. Pe parcursul albumului, chitara promoveaza un abuz al riff-urilor in gama minora, ce pentru mine, parca arata mai mult un dezinteres fata de virtuozitate, fantome si presiunea de a fi diferit - deci bun, decat exploatarea zonei de confort. Pentru fanii si ascultatorii Fluturi pe Asfalt, stilul si tonul de chitara al lui Eugen este recunoscut cu usurinta. Basul si toba au acel comportament bipolari - te trec de la liniste la zgomot si te ia prin surprindere chiar si atunci cand stii ce urmeaza. Tomi (bass) si Alex (tobe) se cunosc foarte bine din punctul asta de vedere, sau poate unul il cunoaste mai bine pe celalalt.

Prima piesa, Ceva potrivit stabilieste parca tempo-ul intregului albumului - injumatatit, lent si rabdator ... ardelenesc. „Daca prea mult strica, hai sa stricam / Carul mare sa-l rasturnam”. Este o introducere buna, pentru ceea ce inseamna Nava Mama - muzica pentru fiinta si “eterul uman” ce uneste doi oameni. Urmeaza Ca Pamantul, o epopee, o creatie de 9 minute ce iti ridica cele mai ciudate ziduri in jurul tau. Iar avantajul principal din punctul meu de vedere, consistent pe tot albumul, este cuvantul. Genului asta de muzica, sa ii spunem contemplativ - nedansabil, deseori ii lipseste legatura, puntea intre suflet si instrumentul artistului. Ceva sa dea viata in acest robot. Pentru o generatie imbatata de idoli americani, iar cu noul val de interes fata de a noastra limba, in muzica, versurile Nava Mama te atrag, te fascineaza ... te desteapta. Din punctul meu de vedere, ridica stacheta, limita inferioara acceptabila, sau cum ai vrea sa ii zici.  „ Hainele sar cand deschid un sertar / Si curge iubire, aproape-n zadar” - Mintea imi pleaca este ca o concluzie de mijloc, o noua directia a albumului, in doar a treia piesa. Dupa acest punct albumul devine putin mai intunecat, mai personal. „Nu pot tine minte atatea cuvinte / Un alt rasarit ne asteapta cuminte”. Daca pana acum am zambit si mi-am luat picioarele de pe pamant, incet dar sigur ma infig inapoi in ciment si sunt pregatit de ceea ce mi-a pregatit cealalta fata a sufletului uman. Trei - un dans ciudat, lipsit de erotism, descris parca de cei mai intunecati lideri ai poeziei si gandirii umane, al nostru Bacovia sau al lor Edgar Allan Poe. „Ma faci sa ma simt tot mai slab”- „Ma faci sa ma vad tot mai clar”.

Ne asteapta - pentru mine este infasurata intr-o poveste pe cat de amuzanta/frustranta pe atat de ciudata. Dupa debutul oficial bifat in Iasi al Navei Mama, ne-am indreptat impreuna corabiile mecanice spre Chisinau. Cum Vlad al nostru (Pinholes) si Eugen al lor sunt din Rep. Moldova, a canta acolo a fost tot timpul un interes personal. Dar lucrurile nu sunt niciodata atat e usoare intre doua tari vecine, ce vorbesc aceeasi limba, au aceleasi statui ridicate si in mare parte aceleasi obiceiuri. Timpul de +5 ore petrecute in punctul vamal Romanesco-Moldovean, te pune tot timpul pe ganduri  in cautarea de ce-urilor si a sensului granitelor, in special intre acele neamuri ce se cunosc atat de bine. Dar politica va ramane vesnic ciuma creata de egoul uman si complexul de superioritate al oamenilor mici. In asteptare, acceptandu-mi prea bine educatul si inoculatul control al legii asupra cetateanului, Ne Asteapta a cantat tot timpul in capul meu si a ramas pana astazi un simbol personal al granitei intre oameni. Svet - „Pieptul iar ne arde / Pe toti”  Lasa totul ce a fost planuit sa se indeplineasca. „E vraja visurilor” noastre si loc sub soare pentru toti.

Concluzii:

Cunoscandu-mi slabiciunea pentru piese lungi, Ca pamantul este piesa ce o ascult de 3 ori, inainte de a trece mai departe. Iulian/Clapa este secretul bine pastrat al acestei formatii, iar albumul graviteaza in jurul lui. Parca il vad cu ochii pe jumatate inchisi, fixati pe un punct in podea, iar mainile ii merg singure, conectate direct, intr-un mod ciudat anatomic,  de - ceea ce noi stim ca are, dar el ii ignora existenta ... inima.

Este usor dezamagitor ca lansarea albumului Nava Mama nu va fi insotit de un turneu mai extins sau mai consistent. Cele 3 date stabilite au fost si vor fi bine primite bine de consumatorii genului. Dar in acelasi timp nu poate fi nimeni blamat. Traim intr-o perioada unde Robinmania si Aternomania sunt doua bucati de carbon stralucitoare, ce opresc in interiorul lor interesul general fata de muzica celor mici din punct de vedere comercial.  

Dar ca sa termin cu un mesaj pozitiv - Nava Mama este cel mai bun sunet iesit din neamul nostru in ultima perioada. Ca sa pastram limitele si sa eliminam presiunea, hai sa ii spunem din noul val alternativ - underground romanesc. Este un inceput perfect pentru o formatie ce (da, clasicul) promite mult. Depinde doar de noi, cei ce ii ascultam, daca si altii vor auzi de ei.

Recomandari muzicale asemanatoare din arhiva personala: AQ - Cant nu cand / Fluturi pe Asfalt - Reconstituire / The :Egocentrics - Love, Fear, Choices and Astronauts / Archive - Controlling crowds I -III.

 

 

 



REF 2014: Making of


REF 2014: Meet and greet


REF 2014: Ziua 1


REF 2014: Ziua 2


REF 2014: Ziua 3


REF 2014: Ziua 4


REF 2014: Public


Riff concert la Deva