Interviu cu Mihnea Blidariu (Luna Amară)

Indiferent de stilul de muzică pe care îl asculți, trebuie să știi cel puțin o piesă de la îndrăgita și controversata trupă clujeană al cărui nume a fost inspirat după filmul lui Polanski,  asta dupa ce prima denumire a trupei, “Tanagra Noise”, era mai greu de retinut. Și nu, trupa nu e cunoscută doar pentru mesajele împotriva sistemului; momeală atemporală pentru toți tinerii de după ‘90, ci și pentru riffurile de chitară, solourile de trompetă și un duet de voci care, credeți-ne, se armonizează excelent.

Fenomenul activității neîntrerupte de 20 de ani nu trebuie explicat pentru că, nu e așa, noi nu confundăm cultura cu expertiza contabilă, dar suntem de părere că un scurt interviu e bine venit!

ROCKSTADT: Ați hotărât să vă numiți așa cum sunteți cunoscuți după filmul lui Polanski, dar ce zici de cartea cu același titlu de Pascal Brukner?

Mihnea: E o carte care mie, unuia, mi-a marcat post-adolescența și intrarea în viața de adult. De altfel, am avut plăcerea de a-l cunoaște, scurt, pe Pascal Bruckner, când a vizitat prima dată România. Iar “Luni de fiere” e doar una din cărțile care m-au marcat, Bruckner are multe alte romane foarte bune, de exemplu “Iubirea față de aproapele”…

ROCKSTADT: Apropo de cărți, hai să vorbim despre Playlist (pentru sfârşitul lumii), o carte pe care ai început-o după 10 ani de activitate în Luna Amară. E constituită din povestiri separate cărora li se asociază și o piesă. Am fost uimită ca la primul capitol să dau de The Dresden Dolls, care, fie vorba între noi, nu-i o muzică pe care o auzi oriunde în România.

Mihnea: “Playlist” e o carte scrisă în două etape, cu o pauză de aproape doi ani între ele. Ca și poezia mea, e o literatură de muzician – de aici și asocierea cu piesele-titlu de capitol – în sensul că am pornit mai degrabă de la stările, imaginile și ideile provocate de un cântec sau altul. A avut un semi-succes, cred eu, poate ar fi avut mai mult dacă era mai intens promovată, dar atât s-a putut și bine că s-a putut și atât, editura Casa De Pariuri Literare mi-a făcut o mare bucurie că a…pariat pe primul meu roman. Și ce m-a bucurat și mai tare a fost să constat că există interes din zona teatrului pentru aceasta carte, în acest moment existând nu unul, ci două one-man show-uri după Playlist, ceea ce mă onorează.

ROCKSTADT: Înapoi la muzică. Cum e să fii una din cele mai cunoscute trupe underground, după 20 ani de activitate, sute de concerte şi 7 albume?

Mihnea: Cum sa fie?… Natural, haha. Cântăm pentru că simțim nevoia să ne exprimăm și e foarte puțină vanitate sau orgoliul în atitudinea generală a trupei în acești 20 de ani. Bucuria noastră dintotdeauna a fost să constatăm că muzica și mesajul nostru sunt înțelese. Suntem (prea) conștienți de societatea în care trăim și nu ne mirăm dacă azi sunt 500 la concert și mâine 5 – îi tratăm cu același respect și le oferim aceeași interpretare. În rest, mare parte din provocările underground-ului au rămas aceleași, posibil să ne fi apropiat un pic de statutul de “trupă-cult” (mai ales că, alături de IPR, am rămas singurii pe partea de rock cu mesaj social) și asta conferă un plus de respect, dar atât. În continuare, nu simt că rolul de artist este înțeles și respectat cu adevărat în România.

ROCKSTADT: Care ar fi cea mai rebelă piesă din punct de vedere al mesajului social și în ce conjunctură a fost ea compusă? Se pune și ,,Asfalt’’- cel mai lung album al vostru, care era o starea de spirit pregnantă și a adus două scandaluri legate de cenzură. Ieșeam din anii ’90  și erați printre puținele trupe cu mesaj social-politic.

Mihnea: Să zicem că “Folclor” ar câștiga acest statut, prin prisma faptului că a fost piesa care ne-a adus cenzura pe cap și pentru că am reușit să o cântăm în direct la TVR la Stufstock într-o variantă în care vorbeam explicit despre prim-ministrul de atunci, Adrian Năstase, numit în piesă, ironic, “Adrian premierul minune”. Piesa a fost compusă ca un outro de concert, de fapt, când a trebuit să deschidem o dată pt Zdob și Zdub, prin 2001, parcă, și ni s-a părut nouă o idee bună să compunem ceva care să “lege” show-urile… Puțină lume știe că inițial Nick trebuia să o cânte, dar am fost toți de acord că mai potrivit eram eu la dat din gură :)) Însă acum consider că cea mai “rebelă” piesă – eu as zice “angajată politic” – este Focuri, de pe ultimul album Nord.

ROCKSTADT: ,,Pietre în Alb’’ mi se pare o maturizare a criticii sociale. În albumul ăsta ne vorbiți de moarte, iar asta e o frică comună. Ai zis odată că albul din Pietre în Alb este culoarea doliului, așa cum există în unele culturi asiatice. Ni se pare un album complex, exact ca ființa umană. Cum a fost la filmarea videoclipului «Pietre în Alb», unde principal protagonist este tatăl tău, actorul Ovidiu Ghiniță?

Mihnea: Colaborarea cu tata a fost ceva ce mi-am dorit demult să fac. Piesa asta s-a potrivit de minune, ne gândeam la versuri și la toată ideea de trecere, parcurs existențial, “viața ta-i una”, știi, și Nick zicea că ar fi fain să fie, vizual, ceva personaj care e și tânăr și în vârstă și cumva se dedublează și se privește pe sine, acea privire în urmă, la cum a fost viața lui și imediat m-am gândit că asta o putem face cu mine și cu tata și tata a fost de acord și a venit la Cluj să filmăm. E un actor foarte foarte expresiv și nu a trebuit să facă mare lucru, decât să fie el însuși. Pietre in Alb eu îl privesc ca pe albumul maturizării stilistice, compoziționale; în ceea ce privește maturizarea mesajului socio-politic, cred că Nord e albumul cu pricina, poate nu o maturizare încheiată, ci mai degrabă o șlefuire mai atentă.

ROCKSTADT: O să te rog să ne vorbești câte, în câteva cuvinte, despre fiecare material discografic Luna Amară. Și să le pui într-un top după cum vrea…trompeta ta.

Mihnea:  Hmm, greu de făcut asta.
Să zicem că dacă le-aș avea pe toate în jurul meu și ar trebui să iau cu mine câte unul pentru câte o acțiune din zi sau moment al zilei, ar fi așa:
Nord l-aș lua când ar trebui să facem o nouă revoluție.
Asfalt l-aș lua ca să ne dea un avânt în plus dar și ca să nu mai facem greșelile din prima revoluție.
Loc Lipsă ar fi bun într-o zi agitată când știi că e nevoie să fii un pic cameleonic și să te pliezi pe moduri diferite de comunicare cu diferiți oameni.
Pietre în Alb cred că merge atunci când ai pierdut pe cineva drag și din pierderea asta ai reușit, totuși, să scoți un dram de înțelegere a perenității noastre, înțelegere care să te ducă mai departe și să te liniștească.
Aproape e mai ales pentru intimitate.
Don’t Let Your Dreams Fall Asleep poate fi ascultat cu privirea în oglindă, când știi că ai greșit și vei pătimi pentru asta și ești supărat pe tine că ai greșit dar totodată ți-e și milă de tine că vei pătimi…

– Iar Live @ Conti doar îl pomenesc, e un Best of de fapt, deși are și el ceva special pentru mine, fiind concertul in care am împărtășit lumii vestea că voi fi tată…

ROCKSTADT: Paradise Lost, Clawfinger, Apocalyptica, HIM, The Exploited, Amorphis, Ozzy Osbourne, Deftones, Rammstein, Alice In Chains sunt câteva nume cu care ați împărțit scena. Când o să urci pe scenă alături de Steven Wilson și Porcupine Tree? 😀

Mihnea:  Chiar nu știu, sper sa avem vreodată o asemenea onoare, înainte de a se termina. Și da, am fost norocoși sa stam pe aceeași scenă cu unii din muzicienii care ne-au influențat și să constatăm că sunt oamenii care ne-am închipuit că sunt.

ROCKSTADT: Ce așteptări ai de la publicul din Brașov?
Mihnea:  Îi aștept la concert, asta e așteptarea! 🙂

Vezi detalii Concert aniversar Luna Amară în Brașov

Interviu realizat de Anna Maria Antal © ROCKSTADT 2020

Photo credits to Ciprian Vlăduț (Cipane) www.cipane.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *