Interviu cu Vladimir (PINHOLES)

Pinholes, trupa rock al cărei nume a luat naștere din „Dilema ariciului”, o metaforă ce descrie sugestiv provocările legate de relaţiile umane şi de intimitate, vine să cânte în Rockstadt!

De aceea, noi i-am propus un interviu lui Vladimir, vocalistul trupei.

E clar că este nevoie de o minte grozavă pentru a putea produce o metaforă simplă și intuitivă. De aia, vorba unui om “celebru” și în viață, nu putem toți asculta Schopenhauer. Care Schopenhauer a inventat această ,,Dilemă a ariciului’’ ca să spună că relațiile dintre oameni seamănă cu cele dintre arici. Iar aricii au câteva dileme iarna; au nevoie să se încălzească stând împreună, dar dacă se aproprie se înțeapă unul pe altul. Așa că fiecare arici are nevoie să știe care este gradul de apropiere care oferă căldură suficientă și o durere suportabilă. Și ziceți voi că nu descrie, într-un mod superb, relațiile dintre oameni.

La peste 1 deceniu de la formare, încă sunteți o nucă greu de spart, greu de înțeles. Influențele voastre (de post-rock, art-rock și shoegaze sunt o bibliotecă psihotică). De la Mitoș Micleușanu la Marin Sorescu, de la simple rocknroll songs la perioada boemă a lui David Bowie.
Că voi cântați pentru ”oamenii nefericiți, pentru introvertiți” și pentru voi înșiși, nu mai e nici un secret, dar care ați zice că este genul muzical pe care-l adoptați? Și cât de important credeți că este să vă autodefiniți printr-un gen muzical?

Eu îi tot spun post-alternative, dar de fapt este ce vrea fiecare să fie. Se întâmplă uneori să fim asociați ca stil muzical cu diverse trupe, dar în realitate suntem suma a tot ce am ascultat și ne-a influențat pe fiecare până acum. Ar fi ipocrit din partea noastră să spunem că suntem unici sau că am revoluționat sau inventat ceva nou. În același timp, nu încercăm să ne autocenzurăm ideile, dacă ceva sună a altceva sau a nimic dar ne dă o stare anume, pentru noi este perfect.
Piesele le compunem împreună. Suntem 5 oameni într-o sală de repetiții care aruncăm cu idei unul către celălalt. Poate de asta uneori și nouă ne este greu să prindem definiția perfectă a stilului ăsta de alternative: versuri de Alexandru Andrieș cu elemente de Gojira, bass de Careful with that axe, Eugene și 2 riffuri de post rock. E curajos și familiar, sună la fel dar pacă nu prea.

Ați ‘’rupt’’ cu Porcul Spinos. Referirile către revoltă sunt destul de subtile deoarece acest cântec se încadrează în zona melancolică și nu în cea riot. Cum vă găsiți inspirația?

Cea mai cunoscută piesă a noastră este „Poza” de pe albumul “Avem un loc” . Inspirația vine fără să o căutăm. Cred că muzica noastră este doar o platformă unde reușim să ne vărsăm toți nervii și unde peticim orice suferință sau neajuns. E o formă de canibalizare până la urmă, unde orice sentiment privat ai, îl expui într-un spațiu public.
”Avem un loc” are acel up-tempo simple rock and roll song și seamănă cu alte sute de piese similare. De asta și avem o relație de love-hate cu piesa. ”Porcul spinos” stă la marginea cealaltă a prăpastiei, lovește parcă mai melancolic și mai specific, mai potrivit pentru ce conversație voiam să pornim cu albumul Era Pietrelor Neșlefuite.

La începutul lui 2015 ați lansat Era Pietrelor Neșlefuite. Ați fost inspirați de poezia La Lecție a poetului Marin Sorescu ?

Cred că orice puștan nouăzecist cu sensibilitate pentru abstract, și-a scăldat ochii peste poeziile lui Marin Sorescu și Iona în particular.  
”- Pe ce treaptă de civilizație / Ne aflăm? / – În epoca pietrei neșlefuite, / Întrucât singura piatră șlefuită / Care se găsise, / Inima, / A fost pierdută.” – La momentul acela, strofa asta din La Lecție a făcut foarte mult sens pentru piesele pe care le scrisesem pentru album. Și cum ne plac metaforele și titluri de piesă cât o scurtă nuvelă, l-am adăugat și pe Marin Sorescu în post alternative-ul Pinholes.

În 2019 ați lansat albumul Dorumetru care conține 12 piese și care a adus o colaborare în premieră cu artista Ada Milea pe single-ul Dispozitiv/Aparat de măsurat dorul. Această colaborare vine ca urmare a contextului în care, tu, Vlad, ai ‘’cochetat’’ cu teatrul?

Cu Ada Milea am colaborat și ca sunetist de concert, înregistrări audio, sunet de teatru dar am și cântat cu ea în piesa Alcool la teatru Notara din București. Cu Bobo Burlacianu am avut o trupă în Iași, The Bread Pits, am facut și niște înregistrări și videoclipuri cu Fară Zahăr. Suntem și mari fani Ada Milea și FZ, iar puțini sunt acei norocoși care au văzut Quijote live.

Am chicotit ca niște copii când au acceptat să cânte pe 2 piese de pe album. Și a fost perfect să începem albumul cu un cover pentru Scriu, plecare de pe Quijote și (aproape) să îl încheiem cu concluzia albumului Dispozitiv/Aparat de măsurat dorul, cântat de Ada.

Totodată, știu că ai făcut sunet pentru Alternosfera, ocazional pentru Luna Amară, ești sunetistul principal al Luciei și, surpriză, ai băgat și pentru B.U.G Mafia.

Vladimir – Am făcut sunet în diverse circumstanțe la majoritatea trupelor de alternativ din România, cam așa e viața de sunetist, până la urmă. Trupele la care sunt rezident sunt byon, Oigăn and co, Kumm și Lucia, ocazional țin locul pentru Ratb, The Mono Jacks, Grimus etc.

La Alternosfera am făcut sunet acum mulți ani la vreo 4 concerte, cu Luna Amară colaboram când aveau nevoie de un sunetist în zona Moldovei, iar pentru BUG Mafia un singur concert in Reghin. Dar și acolo, în Reghin, a fost destul de epic. Ciudată viața asta cum pleci de la a asculta De Cartier în dormitorul tău gri din Botoșani și ajungi 20 de ani mai târziu să dai volum acelorași versurilor.

Dar care este job-ul tău de bază? Dar al fratelui tău și al celorlalți colegi de trupă?

Greu de spus care este jobul meu de bază. În primul rând sunt sunetist pentru că asta fac cel mai des, fie la concerte sau în studio, dar de când a început pandemia m-am reapucat de productie video tot pentru concerte, livestream-uri și videoclipuri.
Recent m-am apucat și de un documentar, deci doar timpul va răspunde dacă între timp devin post-inginer de sunet.

Fiecare își împarte viața între un job și trupă. Am găsit un sistem care să funcționeze, dar asta ne pune des într-o dilema și la disponibilitatea angajatorului. Poate 2 concerte pe lună e un ritm bun, ca să ne rămână și timp să ne hrănim.

Cum ați zice că se autosusţine fenomenul underground?

Poate fi destul de greu, cum, nu știu dacă s-a observat, în ultimii ani apar tot mai puține trupe. Sunt 2 evenimente majore în cultura noastră din care cred că nu ne vom reveni niciodată – ce s-a întâmplat la Colectiv și ce efecte a avut pandemia asupra industriei muzicale.

În acleași timp, cred că în underground pe cât de multe trupe sunt acum active, pe atât de multe opinii sunt la care e cea mai bună soluție ca forma asta de cultură să reziste. Dacă mă întrebai acum 10 ani aș fi zis concerte cât mai multe. Acum, poate, content bun pe social media sau … NFT-uri?

Noi am pus la cale o casă de discuri mică prin care ne gestionăm muzica – Supersomnic Records, am creat un nou canal de Youtube – Zagadka, unde urc proiectele video-live și de streaming la care lucrez și cine știe ce idei ne mai vin în viitor.

Underground-ul ar trebui să se încăpățâneze și să nu se considere doar o treaptă până ajungi chitarist la Smiley în trupă. Există multă libertate pentru creativitate aici.

Apropo, înainte să virăm către un alt subiect, ne bucurăm că ați ales să cântați în limba română, lucru destul de rar în randul trupelor din underground. Care sunt cele câteva melodii în engleză?

Nu avem melodii în engleză. Au fost câteva schițe pe la începutul trupei când încă învățam să scriem piese și să ne exprimăm iar, evident, era mult mai ușor în engleză. Am avut 2-3 idei, dar nu au fost niciodată înregistrate. Limba română este destul de frumoasă și muzicală, iar accentele cuvintelor pe care le folosești te obligă să și cânți altfel. Sper să nu sun prea pretențios, dar implică mai mult efort un vers în română.
Voi prețui mult mai mult Cel mai frumos loc de pe pământ de la Coma decât orice altă creație dumnezeiască în limba străinilor. Dar zic asta fără implicații naționaliste sau patriotice.

Deocamdată ne adresăm publicului de aici și vrem să fim relevanți aici, chiar dacă ne mai trimit unii pe ”afară” că în România nu avem ce căuta cu muzica asta neconsumată de nimeni.

Ce echipamente folosiți și cât de importante credeti că sunt acestea pentru rezultatul final?

Cred ca cel mai important instrument/echipament din trupa Pinholes este pedalboardul lui Vlad Vârtosu, restul sunt doar unelte de exprimare. Bineînțeles că sunt importante ampificatoarele și grosimea corzilor sau a penelor de chitară, dar nu cred că sunt așa de esentiale pentru a scoate sunete cu mult reverb si delay. Dacă stau bine și mă gândesc, cred că și china-ul lui Robert este foarte important.

La noi e foarte mult vorba de ce sunet poți să scoți și apoi vezi exact ce aparatură a scos sunetul ăla și cum o reproducem live.

V-ați înființat în 2011. Ce face ca o trupă în România să dăinuiască  mai mult de zece ani?

Trebuie să îți placă ceea ce faci și trebuie să îți placă de oamenii cu care cânți. De la ultimul nostru hiatus, am decis că asta va rămâne formula în care Pinholes va exista, iar dacă cineva pleacă, acolo se termină și Pinholes. Fără „mercenari”, fără invitați provizorii. Și cred că ultimatumul ăsta dramatic și ridicol ne face să fim mai atenți unul cu altul. Nu suntem perfecți, dar am găsit un mod distractiv în care să funcționăm împreună și să ne suportăm în drumurile de câte 7 ore între concerte. O sticlă de Jameson împărțită între frați și câteva povești mai târziu, are efecte terapeutice.

Și trebuie să te obsedeze muzica. Dacă porți muzica ca pe o haină de sezon, o să renunți la primul GREU pe care îl întâlnești.

Cât de rentabil este să faci muzică pentru oameni nefericiți și introvertiți, mai ales în epoca instagramului și al tik-tokului în care predomină veselia și unicornii ?

Nu cred că e foarte rentabil. Calitatea vieții s-a îmbunătățit în ultimii 10 ani și cred că oamenii nu vor să își mai confrunte demonii. Modul de comunicare între oameni s-a schimbat, unde o memă e mai bine digerată decât chiar să primești un răspuns la întrebare „Ce faci?” iar răspunsul să nu fie automat „Bine.”

Social media s-a schimbat dintr-o serie de platforme informative într-un bazar unde ne vindem toți viața în speranța că ceva devine viral.

Dar nu aș vreau să ne alintăm prea mult. Spre fericirea noastră, întâlnim des oameni care își incarcă bateriile ascultând muzică de introvertiți, cum de altfel o fac și eu în fiecare zi.

Desigur, vrei după fiecare concert puțin mai mult. Poate dacă făceai altă campanie de promovare, poate dacă generai ceva viral, poate dacă avea muzica refren – veneau mai mulți oameni. Dar gândurile astea vor fi veșnice.

Din păcate sau din fericire nu avem tik tok, cum nu credem că muzica noastră poate fi consumată așa, iar video-uri cu est europeni îmbrăcați in adidas s-au tot făcut.

Cu ce așteptări veniti la Rockstadt?

Cred că a fost perfectă invitația Rockstadt pentru noi, să avem primul concert din 2022 aici. Cine a fost acolo, știe depre ce vorbesc. Sper ca în urmatoarea perioadă să câștigăm increderea și timpul Brașovului ca să vină cât mai mulți oameni la concertele noastre. Încet și sigur.

PINHOLES PE INTERNET

FACEBOOK @pinholes.zmei
INSTAGRAM @pinholesband

supersomnic.com

 

Interviu realizat de Anna Cândea pentru Rockstadt
Detalii eveniment https://www.facebook.com/events/611913496719739

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *